Lacuri & sare

 

 

 

 

 

O zonă mozaicată cu zone umede, lacuri și iazuri care și-au făcut loc în relieful deluros al Câmpiei Transilvaniei, unele cu apă sărată, amintire a ocnelor de sare ce au constituit multă vreme sursa principală de venit a locuitorilor zonei, altele cu apă dulce care au fost ulterior populate cu pește.

Lacuri și sare

 

Ascunsă unei priviri străine, aproape secretă pentru iubitorii de natură și exploratorii curioși, Delta Transilvaniei este o întindere cu stuf cu un ecosistem bogat și variat, un paradis al observatorilor de păsări și ai călătorilor la pas. Având cea mai mare densitate de lacuri din întreaga câmpie a Transilvaniei, acest areal este cu adevărat o câmpie între lacuri. Un spațiu cu habitate diverse și ecosisteme rezultate din alternanța de pădure de stejar, lacuri, baraje, cursuri de apă, mlaștini și vegetație solitară, zona noastră de deltă este o comoară puțin cunoscută dimprejurul Clujului.

O zonă mozaicată cu zone umede, lacuri și iazuri care și-au făcut loc în relieful deluros al Câmpiei Transilvaniei, unele cu apă sărată, amintire a ocnelor de sare ce au constituit multă vreme sursa principală de venit a locuitorilor zonei, altele cu apă dulce care au fost ulterior populate cu pește.

 

Ottó Herman (1835 – 1914)

Zona umedă și ecosistemele care s-au creat în jurul ei au fost monitorizate îndelung în ultimii 150 de ani, Herman Otto, preparator al Muzeului Societăţii Ardele din Cluj, fiind unul dintre cercetătorii care au scris despre avifauna secolului XIX. Bogăția zonei de deltă a Cîmpiei Transilvaniei era similară celei din Delta Dunării de azi, putând fi observați chiar și pelicani și țigănuși. Potrivit studiilor și estimărilor ornitologilor numărul speciilor de păsări este mult diminunat faţă de ceea ce se putea observa în zonă în urmă cu 3-4 decenii, şi cu atât mai mult în comparaţie cu avifauna consemnată aici în secolul XIX. Fragilitatea naturii în fața intervenției umane este una dintre temele publice principale în ultimii ani. Distrugerea vegetaţiei a însemnat în primul rând deteriorarea condiţiilor de cuibărit ale păsărilor de baltă, dar şi ale surselor lor de hrană.

 

Alexandru Stermin

Alexandru Stermin

Ornitolog, Facultatea de Biologie și Geologie, UBB

În Câmpia Transilvaniei avem aproape o treime din toate speciile de păsări care clocesc ori traversează România în migrația lor. Această bogată biodiversitate este datorată în principal diversității ecosistemelor pe care le avem aici: lacuri și heleștee mărginite de stuf și papură, mlaștini întinse, cum este Stufărișul de la Sic, păduri de stejar și pajiști cu tufărișuri. Prezenta unor specii este strict determinată de existența unor tipuri specifice de habitate, cum sunt ereții de stuf și buhaii de baltă care depind de întinderi mari de stuf, ori sfrânciocii roşiatici care depind de tufărișurile de pe pajiști. Dincolo de asta, Câmpia Transilvaniei se află pe una din cele mai importante rute de migrație ale păsărilor și este motivul principal pentru care întâlnim aici multe specii în perioada de migrație.”

Erete de stuf

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: CHUAN-CHENG WANG | Macaulay Library ML 190082101 | https://ebird.org/species/wemhar1/RO

Uliul Porumbar

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Will Yan | Macaulay Library ML 34748631 | https://ebird.org/species/alpswi1/RO

Ciocârlie

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Peter Kennerley| Macaulay Library ML 237452191 |https://ebird.org/species/skylar/RO

Prigorie

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Markus Craig| Macaulay Library ML 42895681 |https://ebird.org/species/eubeat1/RO

Sfrâncioc Roșiatic

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Patrick J. Blake | Macaulay Library ML 28345901 | https://ebird.org/species/rebshr1/RO

Drepnea Mare

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Patrick J. Blake | Macaulay Library ML 28345901 | https://ebird.org/species/rebshr1/RO

Buhai de baltă

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Neal Hardwick | Macaulay Library ML 28604471 | https://ebird.org/species/grebit1/RO

Pupăză

by Sunet din colecția personală Alexandru Stermin | Foto Credit: Rhys Marsh | Macaulay Library ML 40358641 | https://ebird.org/species/hoopoe/RO

“Însă, de-a lungul timpului, avifauna de aici a fost mereu afectată şi diminuată din cauza lucrărilor care au dus la dispariţia treptată a marilor suprafeţe acoperite de vegetaţie palustră emersă, care oferea adăpost şi locuri de cuibărit ideale pentru speciile de păsări acvatice. Per total, braconajul, vânătoarea în timpul cuibăritului, distrugerea cuiburilor, furtul ouălelor şi al puilor, mai ales deranjarea păsărilor în perioada cuibăritului, desecările zonelor umede prin canale săpate de-a lungul Fizeşului, prinderea păsărilor în diverse capcane, practicarea pescuitului sportiv în masă, prin diverse concursuri de profil, în urma cărora păsările sunt deranjate” au contribuit la diminuarea avifaunei locale.

Alexandru Stermin, Ornitolog, Facultatea de Biologie, UBB

Nicu Pârlog

Nicu Pârlog

Redactor descoperă.ro

“Sute de lacuri, păduri, creste montane, peşteri, stepe, etc., multe dintre ele astăzi cu statut de zonă ocrotită, au început să fie tot mai des citate în lista de călătorii a iubitorilor naturii. Un astfel de loc este şi complexul de zone umede ale Văii Fizeşului din Judeţul Cluj. Ecosistemul de aici este atât de bogat şi de variant încât zona a primit pe bună dreptate renumele de Deltă a Transilvaniei.”

Valea Fizeşului: Neştiuta „Deltă” a Transilvaniei

Lacul Știucii

Lacul Știucii, cel mai adând lac al Transilvaniei, se află pe Valea Bontului, la o altitudine de 274,5 m, înconjurat de dealuri cu înălțimi cuprinse între 470 – 520m. Are o suprafata de 57,35 ha, o adancime medie de 3,123 m și adâncime maximă de 6,8 m. Lacul Stiucii este înconjurat de un brau de vegetatia emergenta  iar fundul lacului este acoperit în bună parte, pana la adâncimi de circa 2-3m, de plante. Este singurul lac pe care apar insule plutitoare de stuf (plaur). Un punct de interes pentru pescari, care își pot întinde firul din bărcile aflate de închiriat pe mal, dar și pentru iubitorii de păsări care pot observa în zonă eretele de stuf, sfrânciocul roșiatic, chirighița cu obraji albi, prigorii, buhai de baltă, fâșul de câmp. 

Prof dr. Claudiu Tudorancea cf. Studiul complex al zonelor umede din bazinul de drenaj al râului Someșul Mic

Pârâul Fizeșului

“Pârâul Fizeşului a fost supus unor lucrări de baraj încă din Evul Mediu, iar în urma acestor lucrări, în lungul văii au apărut mai multe lacuri care până în preajma anului 1970 aveau aspectul unor bazine naturale, cu întinderi de stufăriş, nuferi şi mlaştini, bazine care ofereau un habitat perfect pentru numeroase vieţuitoare, în special pentru speciile de păsări de apă, clocitoare sau în tranzit. Ulterior anului 1970, bazinele naturale au fost amenajate şi sunt astăzi transformate aproape integral în iazuri piscicole.”

Nicu Pârlog, cf. Valea Fizeşului: Neştiuta „Deltă” a Transilvaniei

Colonia de Stârci

În pădurea Ciuașului găsim cea mai mare colonie mixtă de stârci din Transilvania, unde cuibăresc stârcul de noapte și stârcul cenușiu. Hrana lor depinde de zonele umede, iar adăpostul de pădurea de stejari și goruni unde cuibăresc. Sunt un exemplu al felului în care speciile din zonă crează și contribuie la dezvoltarea de lanțuri trofice și la menținerea unui ecosistem divers dar fragil. Protejarea lui este felul în care putem contribvui fiecare la păstrarea bogăției naturale a câmpiei dintre lacuri.

Păsările migratoare

Păsările migratoare depind de protecția zonelor de stufăriș pe rutele de migrație pentru înnoptare. Zona stufărișului din bazinul Fizeșului este adăpost pentru aproximativ 70 de specii clocitoare, alături de încă pe atâtea specii care migrează sau iernează în zonă. Zona câmpiei dintre lacuri găzduiește aproximativ 150 de specii de păsări.

Hai să povestim!